Home         Despre noi       Noutăţi        Catalog         Adrese          Links   


 

FUGA SPRE SINE

 

Trş spre Vest, debutul editorial al tnărului prozator Nicolae Matei, clujean de origine dar rezident n Danemarca, reprezintă cartea unei experiente specifice generaţiei din anii 70-80 care a trăit din plin sentimentul frustrării, al "celui străin n propria-i ţară". Eroul cărţii trăieşte drama propriului său popor condamnat să trăiască ntr-un spaţiu concentraţionar, visndu-şi nsă libertatea, rvnind-o ca pe bunul cel mai de preţ, fără ncetare, cucerind-o n cele din urmă şi care, dupa calvar, "se eliberează" ntr-un Dincolo al profundei decepţii. Pentru că eroul, o dată ajuns n Vest, va trăi o nouă dramă, aceea a inadaptatului, a celui respins, nedorit. ntocmai ca şi poporului său, eroului i rămne să-şi afle mntuirea n Iubire şi-i mai rămne, tot ca şi poporului său, de dat Bătălia cea Mare, spre a se face acceptat de Occidentul mult visat.

Sandu e un tnăr clujean, proaspăt absolvent de liceu, confruntat cu toate dificultăţile vrstei, trăind o perioadă de puternică debusolare şi criză de identitate. Azvrlit cu brutalitate dincolo de zidurile liceului, trăieşte, cu toate convulsiile inerente adolescenţei, spaima de necunoscut şi - paradoxal - atracţie irezistibilă a acestuia. Se simte predestinat să reediteze destinul bunicului din Căian care a trăit n America perioada interbelică, revenit apoi n ţară şi de a cărui personalitate şi viaţă nvăluite de mister Sandu fusese n egală măsură fascinat ncă din copilărie. Pentru a-şi pune n operă visul, Sandu trebuie să fugă din ţară. Cauzele acestei decizii, ca şi decizia nsăşi, sunt departe de a avea ncărcatură dramatică, sunt mai degrabă o nebuloasă. Departe de a fi un persecutat al regimului, Sandu trăieşte totuşi o dramă interioară: aceea a tnărului avnd conştiinţa că ntrzie să dea un sens vieţii sale, dar şi a nsinguratului, căci el nu trăieşte n căldura unei familii, ci locuieşte singur, lipsit de prieteni şi fatalmente tot de unul singur şi va asuma calvarul, acordndu-şi cel puţin meritul de a fi renunţat la acea existenţă "vegetală" a cărei complacere n comoditatea "călduţului" i condamnase poporul.

Dorinţa lui de a fugi din ţară nu are aparent, aşadar, vreo motivaţie n economic sau politic. Spun aparent fiindcă Sandu simte regimul ca pe un adversar. Lund hotărrea părăsirii definitive a ţării, adopta semnele exterioare ale condiţiei de fugar: ncearcă să semene ct mai mult cu turiştii străini (una din modalităţile lui predilecte de a fugi de realitate, una din ncercările de a se identifica cu celălalt univers), şi impune un proces de nstrăinare, se documentează, gndeşte un plan de fugă. Totul este conceput ca un test pentru noua viaţă. Viaţa de Dincolo. Luarea deciziei este precedată de nenumărate "premeditări" n vis, filme derulate aievea prin faţa ochilor, imaginnd paradisul drept o lume fără graniţe, dar e precedată mai ales de asumarea imposturii: impostura impusă de el nsuşi cnd se dă drept turist străin n mediul citadin şi impostura impusă lui de Bunicul din Căian care il obliga, n mediul rural, să mbrace straie ţărăneşti, ambele medii descoperind impostura şi sancţionnd-o drastic, tot aşa cum romnului dndu-se, o dată ajuns n Occident, drept cetăţean liber al acestuia, va fi respinsă cu tot atta intoleranţă şi silă. Dintr-o data realizează " că nu de ţara asta voise să fugă departe, ci de propria sa viaţă" (pag.6o). Şi aici ncepe procesul propriu-zis de maturizare a eroului. Clujeanul care evoca Turnul Paraşutiştilor de pe Cetăţuie continuă premeditarea neezitnd să facă salturi n necunoscut: evadarea ntr-o condiţie de mprumut, n somn, n vis, n natură, n muzică, n imaginar, totul avnd un unic scop - reuşita deplină a evadării n Occident. Realitatea din care fuge are mereu aspect de gulag, de spaţiu concentraţionar, n care eroul trăieşte oroarea anonimatului. Gulagul este fie societatea socialistă multilateral dezvoltată, fie penitenciarele n care ajunge pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, fie lagărul de refugiaţi din Occident, eroul visnd mereu neapărat, spre Occident.

Unicul refugiu n acest calvar l reprezintă natura şi muzica, aceasta din urmă "sonoriznd totul, ntreaga lui existentă" (p. 23). Romanul nsuşi e conceput asemenea unei piese muzicale n patru părţi (Frontiera, Duba, Gherla si Dincolo), Sandu trăind prin muzică sacralitatea momentelor cruciale ale propriei existenţe. Muzica este aceea care l menţine n limitele unei atitudini creştineşti, umanizndu-l. Şi tot muzica este aceea care l va ajuta să-şi nţeleagă destinul şi să-şi construiască personalitatea. Muzica grupului cu nume de pasăre renviată i va puncta fuga de sine pentru a se reda sieşi.

Iubirea de adolescenţă, trăită pe malurile Someşului, i oferă limanul salvării. Ceea ce eroul nostru - Pasăre Phoenix caută la capătul lumii, se aflase dintotdeauna la o ntindere nu de mnă ci de suflet. Soluţia salvării sufletului, a destinului sau din ghearele ratării era Cristina, eroul găsindu-şi, n sfrşit, libertatea mult rvnită n Iubire. Periplul nu i-a fost altceva dect odiseea descoperirii propriului eu, a construirii personalităţii proprii, a descifrării destinului.

Mircea Goga

Steaua, iunie 1995